A trecut o luna de cand tin jurnalul asta, data ce coincide cu adoptarea masurilor restrictive la Rimini.
A fost o luna dificila pt ca nu ne-am mai confruntat pana acum cu o astfel de situatie. Ne-am obisnuit sa stam la cozi la alimentara, sa ne ferim de alti oameni, sa ne punem manusi si masti. Ne-au umit frumoasele noastre orase pustii, ne-am imprietenit cu linistea lor apasatoare. Am asteptat cu sufletul la gura, in fiecare seara, buletinul Protectiei civile si comunicarile guvernului italian.
 |
| Rimini, Via Garibaldi (strada mea) |
Am cantat pe balcoane, am aprins lumanari, ne-am confruntat cu tot felul de comploturi si tratamente miraculoase. Ne-am sunat prietenii, chiar si pe cei care nu-i auzisem de ani de zile. Am aplaudat medicii si toti cei care lucreaza in spitale, in supermarketuri, curierii, agricultorii.
Am gasit comfort in lucrurile marunte. Am invatat sa ne spalam pe maini si sa privim persoanele in ochi, pentru ca mastile ne acopera aproape intreaga fata. Ne-am plans, ne-am resemnat, am ras si ne-am indignat.
Si a trecut o luna din cosmarul asta care sper sa se termine curand.
Am gasit comfort in lucrurile marunte. Am invatat sa ne spalam pe maini si sa privim persoanele in ochi, pentru ca mastile ne acopera aproape intreaga fata. Ne-am plans, ne-am resemnat, am ras si ne-am indignat.
Si a trecut o luna din cosmarul asta care sper sa se termine curand.
 |
| Astazi scriu de aici |
Situatia epidemiei de la inceput si pana in momentul de fata este urmatoarea in Italia:
▪︎ persoane infectate cu coronavirus: 139.422
▪︎ persoane decedate: 17.669
▪︎ persoane care au fost spitalizate si declarate vindecate: 26.491
▪︎ persoane infectate cu coronavirus: 139.422
▪︎ persoane decedate: 17.669
▪︎ persoane care au fost spitalizate si declarate vindecate: 26.491
Nu stiu cum si cand o sa se termine totul, sper sa reusesc sa va privesc in ochi pe cat mai multi. De imbratisat cred ca va trebui sa mai asteptam.
Mai stam inca acasa...
Nessun commento:
Posta un commento