22.03.2020 Rimini - Jurnal

Astazi am facut un vis urat: se facea ca omenirea trecea printr-o perioada dificila din cauza unui virus necunoscut. Toti stateam inchisi in case, ingrijorati pentru parintii si bunicii nostri, visam calatorii in tari departate , valurile marii, imbratisari promise. Intre timp, afara copacii infloreau, lanurile deveneau aurii, padurile incarunteau...m-au trezit sunetele clopotelor...

Nu, nu e un vis, din pacate, si nici macar un episod din The Black Mirror. E doar o noua duminica in izolament, pentru ca virusul asta nenorocit e real si aici se face simtit mult prea mult.

Pana in ziua de azi in Italia 59.138 persoane au fost infectate de virusul corona. Plangem 5.476 persoane (astazi ne-au parasit 651). 7.024 persoane contagiate s-au vindecat. Luptam cu un dusman invizibil.


E greu in Italia pentru ca spitalele sunt intr-o situatie dificila.
E greu pentru ca, in numele binelui colectiv, suntem obligati sa renuntam la unele drepturi care pareau inalienabile.
E greu, pentru ca ne e teama tuturor ca virusul asta ar putea contagia o persoana draga pe care nu o imbratisam de mult timp.
E greu pentru ca nu stiu daca masurile luate acum vor avea intr-adevar un efect. Sper sa fie asa.
E greu pentru ca nu stiu cat va dura starea asta si pana cand va fi totul fatibil.
E greu pentru ca incep sa am multe nedumeriri si intrebari.


Ni se spune sa avem rabdare pentru ca e nevoie de un pic de timp pana cand efectele masurilor restrictive se vor vedea. In momentul de fata se pare ca e unica solutie.

Stiu, nu e dificil sa stai in casa, dar astazi optimismul meu s-a dus naibii...poate pentru ca nu am reusit sa-l invat pe pisic sa latre.

Oricum continuam sa stam acasa.

PS o veste minunata mi-a inseninat seara: s-a nascut Costantino, fiul unei prietene de care sunt foarte legata. Bine ai venit, micutule!


Costantino

Nessun commento: