27.03.2020 Rimini - Jurnal

Nu sunt o persoana religioasa, cred ca o stiu toti cei care ma cunosc. Am un profund respect pentru toti cei care cred, indiferent de religia pe care o practica: crestini, musulmani, evrei, hinduisti, budisti, sintoisti... dar si pentru cei care nu cred.

Astazi, din intamplare, am asistat la doua directe TV, una de la Protectia Civila (in fiecare zi prezinta situatia epidemiei din Italia), iar cealalta de la Vatican.

Ultima m-a impresionat in mod deosebit. Era vorba de un moment de rugaciune si binecuvantare Urbi et Orbi al Papei Francesco in Piazza San Pietro din Vatican.
Intunericul, ploaia, linistea au creat o atmosfera sumbra ce mi-a amintit pentru un moment tablourile pictorilor flamanzi (cati dintre voi s-au gandit "cine sunt pictorii astia infometati?" Eu ma refeream la pictorii din Flandra 😀).
Piazza San Pietro, 27.03.2020

In Piazza San Pietro, de obicei plina de credinciosi, se respira soleminitatea si gravitatea momentului. O singura lumina asupra podiului de unde Papa vorbea unui public inexistent fizic parea o raza de speranta in mijlocul intunericului. Cine stie cati ascultatori de acasa au gasit un pic de sprijin in cuvintele lui Francesco.





Nu am fost prea atenta la continutul discursului Papei, marturisesc ca eram hipnotizata de imaginea momentului. Imi amintesc doar ca a facut un apel la solidarietatea intre oameni intr-un moment atat de dificil, a tras un semnal de alarma afirmand ca planeta noastra este grav bolnava si ca nici unul dintre noi nu se poate salva de unul singur. A multumit medicilor si infermierilor, fortelor de ordine, angajatilor din supermarketuri, celor care inca lucreaza sfidand pericolul infectarii pentru ca viata sa poata continua.



Intr-adevar e un moment dificil pentru Italia, astazi buletinul de razboi impotriva virusului corona este crunt. Epidemia se raspandeste mult in Italia si, din pacate, poarta cu sine multe vieti omenesti (doar astazi 969 de persoane).

Pot doar sa raman acasa...

Nessun commento: